o poveste din 1922
Reședința Regală de la Mamaia
Ideea construirii unei noi reședințe regale la Constanța luase naștere în primii ani de după Marele Război, când distrugerile suferite de Palatul Regal făceau ca locația să fie improprie găzduirii Familiei Regale. În urma unor discuții purtate la Hotel Palace, în vara anului 1922, între Ministrul de Justiție, J.Th.Florescu, George I. Georgescu, președintele Camerei de Comerț Constanța, primarul Virgil Andronic, prefectul Nicolae T. Negulescu și deputatul Constantin Alimănișteanu, s-a hotârât, cu asentimentul Regelui Ferdinand I, vinderea Pavilionului III-lea Administrativ, adică Palatul Regal din Constanța, către Ministerul de Justiție pentru a servi ca sediu pentru Curtea de Apel. Bineînțeles, cum orașul Constanța nu putea rămâne fără o reședință regală, s-a decis construirea unui nou palat pe plaja de la Mamaia, conform dorinței Reginei Maria.
În Ședința extraordinară a Consiliului Primăriei Constanța din 5 decembrie 1924, la punctul 4, se consfințea donația oferită Familiei Regală de către urbea Constanței:
Pătrunși de adânc respect și admirațiune către Făuritorii României Mari, către adevărații Părinți ai Patriei, păstrând neștearsă în sufletul constănțenilor amintirea zilelor grele, când dușmanul cotropitor călcase peste zidurile Constanței, când toată încurajarea și speranța zilelor fericite veneau de la Auguștii noștri Suverani;
Considerând că orașul și portul Constanța își datorează menirea frumoasă de a fi plămânul de respirație al unui neam și poarta pe unde bogățiile țării noastre datorate muncii și destoiniciei române vor ieși spre dreapta prețuire a lumei civilizate – înaltei bunevoințe și înțeleptei aprecieri a Majestăților lor și Dinastiei Române –
Ca semn de prețuire nețărmurită și de devotament adânc,
DECIDE:
Să roage pe Majestatea Sa Regele Ferdinand I și pe Majestatea sa Regina Maria, a primi ca donație terenul în suprafață de 34968 m.p., aflat pe plaja Mamaia lângă parcul Comunal Ioan I.C. Brătianu, ca loc destinat pentru castelul de vară al Majestăților Lor și cu drept de proprietate absolută și personală. Deleagă pe președintele Comisiei Interimare Virgil Andronescu ca, asistat de Domnii Consilieri Comunali P. Nițescu, Gr. Roșu, C. Alimănișteanu și P. Ciupercescu, să se prezinte Majestăților Lor, rugând respectuos să binevoiască a primi acest dar din partea orașului Constanța”.
Un stil impresionant
Stilul adoptat de arhitect în proiectarea reședinței regale estivale mixa elemente din arhitectura mediteraneană cu cele regional-balcanice, fiind vorba de o construcție în terase, cu un turn-foișor, puternic asimetrică, dar echilibrată cu multă abilitate.
Palatul Regal de la Mamaia era compus dintr-un parter cu 12 camere, 2 holuri, 1 cameră garderobă, 1 bufet, trei terase, 4 băi și 4 closete. La mansardă, unde a fost amenajată ulterior și camera prințului Mihai, se aflau 7 camere și o baie, iar la subsol, destinat personalului deservant al Palatului, existau 16 camere, o baie, 4 closete, o spălătorie, o cafegerie, o bucătărie și garajul.
Mobilierul era compus dintr-o serie variată de piese: garderobe, fotolii, mese, scaune, paturi, șifoniere, canapele, etajere, prosopiere, colțare, comode, paravane și bănci. Unele piese de mobilier au fost aduse la dorința Reginei de la alte palate, tușa finală a mobilării și decorării reședinței de vară de la Mamaia fiind dată, în vara anului 1927, chiar de către Regina Maria, așa cum mărturisea în Însemnările sale: „Miercuri, 29 iunie 1927, Cara Dalga, Mamaia. […] fără a mai pierde timpul, ajutată de mâini pricepute, m-am apucat să pun lucrurile pe care le aveam. O casă mare ca aceasta nu poate fi pusă la punct atât de repede. Mi-am terminat propria cameră și eram mulțumită; îmi place nuanța cretonului și micile piese de mobilier vechi, de culoare închisă, pe care le-am adunat din diverse locuri, precum și frumoasele copii ale acuarelelor semnate de mari maeștrii, în rame perfecte, pe care le am de la mama. Materialele scaunelor, al sofalei și al cuverturii de pat este perfect: pe un fond galben-deschis, frunze mari de castan, din mătase, papagali albaștri și verzi și un fel de flori agățătoare crem, cu pete maronii, nuanțând întregul ansamblu cromatic, totul dovedind un veritabil simț artistic pentru culori și linii. Draperiile verzi, din prosop, la ferestre, o sobă Ruffer din teracotă, în culori calde, vase de porțelan albastru cu alb și farfurii, iar pe o măsuță trei vaze albastre cu forme și culori frumoase. Fiecare cameră are alte culori; fără îndoială, este o reușită”. (Maria, Regina a României, Însemnări zilnice, vol. al IX-lea, Editura Polirom, București 2012,)
După moartea Regelui Ferdinand, în vara anului 1927, Regina Maria a hotărât să ofere această reședință Principesei Elena și nepotului său, Mihai, ce devenise peste noapte, printr-un joc al providenței, rege-minor, aflat sub protecția Regenței. Actul de donație prevedea cedarea către Principesa Elena a Palatului de la Mamaia, cu tot terenul lui, cu excepția unui porțiuni de 2.780 metri pătraţi asupra căreia Regina Maria dispusese construcţia vilei amintite- Cara Dalga.
Solemnităţile inaugurării noii reședințe regale s-au desfăşurate în data de 22 august 1927, într-un cadru restrând, deoarece Familia regală se afla în doliu. Presa vremii consemna totuși importantul eveniment ce se petrecea în urbea constănțeană: „Eri dimineaţă, la ora 7 şi jumătate, cu un tren regal a sosit în localitate M.S. Regele Mihai I al României, însoţit de către Principesa mama Elena. La descinderea pe peronul gării s-a făcut primirea oficială auguştilor oaspeţi. Erau de faţă d-nii Radu Roşculeţ, prefectul judeţului, Francisc Sachetti, primarul municipiului, precum şi şefii autorităţilor locale, civile şi militare. O companie a Regimentului 34 a dat onorurile.
După ce Principesa mamă s-a întreţinut câteva momente cu cei de faţă, oaspeţii au plecat cu automobilul înspre palatul regal de la Mamaia. Acolo a avut loc solemnitatea inaugurării palatului. Serviciul divin a fost oficiat de către P.S.S. Episcopul Gherontie al Constanţei, asistat de arhimandritul Atanasie Dincă şi înconjurat de cler. Cu această ocaziune, înaltul prelat a donat Suveranului un şervet preţios. Se afirmă că Episcopul a rămas vădit emoţionat de modul cum micul Suveran a discutat cu P.S.S. chestiuni serioase, ce n-ar fi putut fi concepute de alţi copii” („Dacia”, an XIV, nr. 183, 23 august 1927).
Principesa Elena a iubit micul palat de la Mamaia, unde a petrecut clipe minunate alături de Mihai, fiind adeseori înconjurată și de surorile sale. Numeroase fotografii de epocă ni-l înfățișează pe Regele-copil Mihai pe plaja de la Mamaia, jucându-se sau practicând echitația, alături de mama sa.
După producerea restaurației carliste, conform înțelegerii încheiate cu fostul său soț, Regele Carol al II-lea, Principesa Elena a dispus vânzarea Palatului de la Mamaia către Armată, cu banii primiți achiziționându-și la Florența o mică vilă, pe care a numit-o vila „Sparta”.
În paralel, în toamna anului 1931 Regina Maria a hotărât strămutarea la București a unor piese de mobilier de la vila Cara Dalga, iar în primăvara anului următor s-au încheiat şi actele ce asigurau despăgubirea financiară a Reginei Maria, și acest imobil fiind trecut în patrimoniul Ministerului Armatei, Direcţia Aviaţie.
În urma actelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 1932, Palatul de la Mamaia și vila Reginei – Cara Dalga, au intra în posesia Flotei de Hidroaviaţie de la Mamaia, fiind transformate în casă de odihnă şi respectiv club pentru aviatori şi familiile lor. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fosta reședință regală s-a aflat la dispoziția ofițerilor sovietici, care, atunci când au părăsit-o, au furat tot ce se putea fura, producând numeroase deteriorări.
Informația este confirmată de unul dintre cei mai credibil martori – principesa Ileana, arhiducesă de Austria, care s-a reîntors în Constanța în vara anului 1947, prilej cu care consemna cu amărăciune: „Am făcut o vizită pe minunata plajă de la Mamaia, pe care părinții mei construiseră o vilă frumoasă în stil italian. Acolo, pe când eram tânără, am organizat de câteva ori petreceri în zilele de 15 august, Ziua Marinei la noi. Prima dată nu am putut găsi locul, atâtea case apăruseră în jurul ei. Toate erau în ruină și, pe când umblam printre ele, am recunoscut deodată vila după forma ei. Și ea era tot o ruină. Sârmele și conductele fuseseră smulse din pereți, șemineele erau sparte în bucăți și din podelele pe care altădată pășeam ușor în timp ce dansam, creșteau acuma buruieni. De ce încercasem să mă întorc înapoi? m-am gândit. Cât de triste sunt imaginile pe care copiii le vor duce cu ei din aceste locuri, care au fost odată pline de verdeață și atât de frumoase. Viziunea mea despre ceea ce fusese acolo nu era destul de puternică pentru a le-o transmite mai departe lor. Nu ar trebui niciodată să încercăm să vizităm trecutul” ( Ileana, Principesă de România, Arhiducesă de Austria, Trăiesc din nou, Editura Humanitas, București, 1999).
Cândva la finalul anilor ’50 edificiul primește o nouă destinație – de data aceasta casă de odihnă pentru oamenii muncii, această transformare producându-se într-un context mai larg, de sistematizare și modernizare a stațiunii Mamaia. Într-un Ghid al Constanța și împrejurimile sale, autorii volumului ofereau totuși informații discrete despre stare din epocă a palatului: „Mai departe, întâlnim «un castel», care până la abolirea monarhiei a fost reședință regală. Astăzi, renovat, castelul a devenit casă de odihnă. Aceasta are o înfățișare pitorească, cuprinzând în exterior elementele de construcție românească tradiționale: terase, cerdacuri și turnulețe care domină compoziția arhitecturală. Jocul plăcut al liniilor accentuează într-o oarecare măsură stilul românesc al epocii 1900-1930, atât cât proiectanții s-au priceput să-l folosească”. (Tiberiu Petrilă, Demetru Popescu, Marin Porumbescu, Constanța și împrejurimile ei, Editura Științifică, București, 1960).
După unele modificări suferite cândva în cursul anilor 1970-1971, fostul palat regal de la Mamaia, devenit Vila „Castel” Mamaia a fost transformat la finalul anilor ’70 în Club „Neckerman”, destinat exxlusiv turiștilor străini care urmau să fie aduși pe litoralul românesc prin această firmă. Clădirea a suferit numeroase modificări, fiind amenajat aici un adevărat complex turistic, dotat cu restaurant și terasă, o discotecă, o sală polivalentă (pentru conferințe sau proiecții film), având chiar amenajată și o grădiniță pentru copiii turiștilor. Autorii proiectului tehnic de modificare apreciau că încăsările estimate urmau a se ridica la suma considerabilă de 2.750.000 lei (pentru anul 1981), interesul autorităților locale fiind ca fostul palat regal din Mamaia să devină un rentabil punct turistic, destinat a contribui la atingerea planului valutar al stațiunii.
În anii 1991-1992, atunci când s-a întocmit o nouă Listă a Monumentelor Istorice, fostul palat regal a fost inclus la Secțiunea B. Monumente și ansambluri de arhitectură, poziția „14 B 0110 – Vila regală (cca.1920), în localitatea Mamaia, jud. Constanța”, statut care nu i-a asigurat însă și conservarea și punerea sa în valoare, așa cum ar fi fost firesc. În prezent, statutul fostei reședințe regale de la Mamaia se află în centrul unei discuții publice, deteriorarea sa accelerată făcând obiectul unei ample campanii mediatice, inițiată de o parte a presei constănțene.
Informații preluate din Delia Cornea, Reședințele Regale de la Marea Neagră. Casele de vis ale Reginelor României, Editura Cetatea de Scaun, Constanța, 2021.
Cara Dalga
După ce în vara anului 1927 Regina Maria a decis să lase Palatul Regal din Mamaia în proprietatea noului Rege, Mihai (în vârstă de șase ani pe atunci) și a mamei sale, Principesa Elena, aceasta a decis să construiască o casă mai mică la marginea terenului deținut de familia regală. A fost foarte încântată de detaliile construcției și a numit construcția Kara-Dalga, însemnând Valul Negru.
"Casa este o frumuseţe. Este splendid construită, cu acoperişul potrivit, cu ţiglele potrivite şi fără detalii nereuşite."
– Regina Maria, 1927