Pavilionul Reginei

SJANC, Fond Direcția Navigației Maritimă Dosar 15/1927

Pavilionul Regal din Portul Constanța

Înţelegând pe deplin însemnătatea strategică a Dobrogei şi a portului Constanţa în deschiderea orizonturilor de dezvoltare economică a ţării, Regele Carol a susţinut neîncetat proiectul constructiv de amenajare a Portului. Activitatea constructivă s-a desfășurat în mai multe etape, într-o perioadă jalonată în timp între 16 octombrie 1896, când au început lucrările și 27 septembrie 1909, când au avut loc festivitățile de inaugurare, în prezența familiei regale, a membrilor guvernelor și a unei numeroase asistențe.

statut nou

Reședință Regală

Regele Carol era convins „că noua Constanța va câștiga într-un viitor apropiat un renume european”, iar ca semn deosebit al încrederii față de viitorul dezvoltării portului și al orașului, regele a acordat Constanței statutul de Reşedinţă Regală, cum consemna ziarul „Viitorul Dobrogei” la 13 decembrie 1909: „Majestatea Sa Regele, în înalta Sa solicitudine pentru Dobrogea şi mai cu seamă pentru oraşul nostru, a hotărât să declare Constanţa Reşedinţă Regală. Se ştie cât de mult iubita noastră Carmen Sylva admiră marea cu mişcarea ei veșnică, cu albastrul ei inspirator; de asemenea, şi micii Principi se resimt mult mai bine după o şedere de 2-3 săptămâni în aerul ozonat al Mărei Negre; aşa că pe viitor Familia Regală s-a decis să împartă sezonul de vară între farmecul răcoros al munţilor de brad al pitoreştei Sinaia şi boarea dătătoare de viaţă a zărilor albastre şi fără de sfârşit al zeiţei Thetis. Să ne bucurăm, fraţi dobrogeni, de această cinste şi să sperăm într-o frumoasă viitoare prosperitate a oraşului nostru”.

Titulatura de Reşedinţă regală avea să-şi găsească pe deplin expresia nu doar prin construirea Palatului Regal din Constanța, ci și prin edificarea unei mici clădiri dedicată Reginei Elisabeta, care avea să devină, în scurt timp, un loc drag al întregii familii.

Construirea Pavilionului Regal din Portul Constanța a avut loc în doar câteva săptămâni, cândva în cursul anului 1910, planurile clădirii fiind realizate de Anghel Saligny, dar inaugurarea acesteia s-a produs abia în primăvara anului 1911, cu ocazia sosirii familiei regale și princiare la Constanța, la sfârșitul călătoriei anuale pe Dunăre. Cu această ocazia, revista „Albina” făcea o cronică săptămânală dedicată vizitelor familiei regale, prilej cu care consemna: „La orele 6 seara (este vorba de ziua de 2 mai 1911 – n.n.) Majestățile Lor s-au dus în port pentru a inaugura acolo pavilionul ridicat pentru M.S. Regina, la capătul malului de mare. Aici au fost întâmpinate de d. Anghel Saligny și de inginerii construcției portului, precum și de invitați”. („Albina”, an XIV, nr. 34, 22 mai 1911).

În scurt timp, Pavilionul Regal din Port a devenit una din destinațiile preferate de regina Elisabeta – poeta Carmen Sylva – care își găsea aici, în apropierea mării, nu doar liniștea, dar și inspirația poetică. Un ziarist din epocă, Aurel Vulpe, preluând mărturiile Reginei Maria și ale arhiducesei Ileana, oferea mai multe informații în acest sens: „«Mătuşa Aunty, cum îi spuneau copiii, o văd şi acuma într-o rochie albă, cu părul despletit, cu o aureolă bogată şi albă în jurul capului, cu zâmbetul pe buze dând primul bun venit sau ultimul adio vapoarelor ce veneau şi plecau, mari, liniştite şi demne, lăsând după ele valuri în chip de pană, ce se lărgeau până ce se spărgeau de dig. Mătuşa iubea marea şi îi plăcea să vină aici, în micul pavilion, s-o vază şi s-o audă mereu».
Micul pavilion datează din 1910 şi a fost construit în două săptămâni, după planul inginerului Saligny. Regina nu mai putea sta la palatul de lângă gară. Sgomot, fum, trenul trecea pe sub ferestre, iar marea era prea departe. Plângându-se de aceste inconveniente, într-o zi la un dejun la Sinaia, dorinţa sa este de îndată realizată. De cincisprezece zile au avut nevoie lucrătorii pentru ca să ridice pavilionul de la far. Se credea, la început, că va sluji acest mic pavilion pentru recreerea – câteva ore pe zi – însă a corespuns într-atât aşteptărilor Ei, încât Regina a hotărât să îşi facă aci reşedinţa de vară. În aceeaşi toamnă a revăzut singură planurile, indicate cu anumite modificări şi adăugiri, care s-au şi executat în primăvara anului 1911. De atunci venea obișnuit, în fiecare an, cu sfinţenie, la cuib, unde îşi regăsise şi sănătatea. Suferea de reumatism. Băile de mare, calde, recomandate de medicul palatului i-au făcut bine, încă din primul an. După trei ani era complet restabilită, nu mai simţea nici urmă din greutate în mers de la început” („Gânduri de la mare”, an I, nr. 9-10, noiembrie-decembrie 1937).

În anul 1914 Pavilionul Regal din Portul Constanța avea să fie martorul mut al unei vizite istorice, respectiv vizita la Constanța a ultimului țar, Nicolae al II-lea, și a familiei imperiale, consumată în ziua de 1/14 iunie 1914. Ne-a rămas de atunci, consemnat de presa epocii, nu doar programul vizitei, ci și câteva fotografii istorice, dintre care una îl înfățisează pe Regele Carol al II-lea, pe Țarul Nicolae al II-lea și pe Principele moștenitor Ferdinand, pe terasa Pavilinoului Regal din Port.

La puțin timp după aceea, la 10 octombrie 1914 se stingea din viață la Castelul Peleș primul și cel mai iubit rege al românilor, Carol I, iar la nici doi ani (2 martie 1916), se stingea din viață și Regina Elisabeta, față de care Constanța își lua la revedere, evocând pios imaginea poetei și legăturile sale cu Constanța: „Două erau îndemnurile care o legau pe Carmen Sylva de Constanța. Augusta dispărută, spre sfârșitul vieții sale era veșnic suferindă și medicii o sfătuiseră să se folosească de aerul mării, care în adevăr îi făcea mult bine. Apoi marea mai avea pentru regina-poetă farmecul pe care-l exercită asupra tuturor firilor alese și impresionabile. Singurătatea, misterul, infinitul apelor dădeau aripi închipuirilor de artistă ale Carmen Sylvei și în pavilionul de la capătul digului ea a avut, după cum spunea adesea, clipe de intensă mulțumire. Mântuirea trupului bolnav și încântarea sufletească legase pe fosta regină de țărmul acesta. Fiindcă în palatul de lângă prefectură, ea nu se simțea destul de aproape de mare și mai ales destul de singură, și-a ales într-o zi locul unde dorea să-și facă un cuib mai retras. Iar direcțiunea lucrărilor portului s-a grăbit să îndeplinească această dorință, construind pavilionul.

De atunci regina Elisabeta își lua în fiece an reședința la Constanța pentru o lună sau două. În timpul șederii sale în acest oraș părăsea rareori cuibul favorit, pentru a lua parte la vreo festivitate. În schimb însă erau aproape zilnice la pavilion ceaiurile literare sau recepțiunile, în care domnia o simplitate încântătoare. Marea suverană se interesa de aproape de tot ceea ce privea manifestările vieții superioare în orașul nostru. Îndeosebi arta și caritatea împodobeau sufletul său ales („Sirena”, an I, nr. 28, 20 mai 1916).

După dispariția reginei-poete Elisabeta, Pavilionul Regal a revenit Reginei Maria, dar acesta a putut să-și primească stăpână abia în 1924, deoarece în timpul Primului Război Mondial clădirea suferise numeroase distrugeri și jafuri. A fost ulterior refăcută și mobilată după gustul Reginei Maria, devenind astfel „Cuibul Reginei”.

Fotografia preluată din revista „Marea noastră”, iulie-august 1939
Revista "Marea Noastră"
În toamna anului 1924 Regina Maria petrecea prima vacanță în „Cuibul Reginei”, după o absență de aproape zece ani, prilej cu care nota în Însemnările sale zilnice: „Joi, 2 octombrie 1924. Constanța. Am sosit la ora 9, după o noapte deosebit de bună în tren, când am dormit buștean. Soarele puternic și totul spălat, curat și strălucitor. O dimineață frumoasă. A fost un sentiment minunat să vin în micul nostru pavilion drag, în care nu mai locuisem de pe vremea bătrânei Mătuși. În timpul războiului acesta fusese, în întregime, prădat – până la conductele de apă. Mulțumită energiei lui Angelescu, a fost din nou pus în ordine și acum este mai frumos ca oricând. Credincioasa Frau Kopkow a fost trimisă acolo înainte și firește că ea s-a ocupat de fiecare detaliu, a aranjat lucrurile potrivit obiceiurilor și gusturilor mele. Am adus cu mine câteva gravuri reușite, ca să le atârn în locuri adecvate, vaze, flori, perne fantezi, câteva obiecte drăguțe și o cuvertură și locul a devenit cu adevărat un mic cămin adorabil, încântător în toate privințele, cu valurile care se ridică din mare într-o parte și portul liniștit în cealaltă” (Regina Maria a României, Însemnări zilnice, vol. VI, Editura Historia, București, 2008).

Nu doar Regina Maria petrecea sejururi la Constanța, ci și regele-copil Mihai I, care în septembrie 1926 se afla la Pavilionul din Port, așa cum ni-l înfățișează o fotografie păstrată în Arhivele Istorice Centrale (SANIC, Fond Casa Regală, Personale. Regina Maria, Activitate Literară- Memorii, dosar 158).
Principele Mihai la Pavilionul regal din Portul Constanța. BU-FD-00307-10-3-158_009

Mica căsuță din port avea însă să cunoască un tragic moment în iarna anului 1927, când un devastator incendiu a mistuit o mare parte a pavilionului: „Astăzi dimineață la orele 5,20 un puternic incendiu a izbucnit în interiorul aripei stângi a frumosului Pavilion Regal construit pe digul din larg, fost «cuibul» defunctei regine Elisabeta. Flăcările au izbucnit din odaia de recepție și au fost observate imediat de către paznicul Petre Nicolae, însărcinat cu supravegherea Pavilionului, care era nelocuit. Grație (sic!) vântului violent, incendiul luă proporții considerabile. Ofițerul de serviciu la Școala de marină, observând focul, a anunțat imediat postul de pompieri. În mai puțin de 10 minute, cele două posturi de pompieri, sub comanda d-lui sublocotenent Picioruș, au fost la fața locului. Trecerea pompierilor prin incinta de Est a portului a fost mult îngreunată de băltoacele cari s-au format prin aruncarea valurilor peste indiguire. Odată ajunși, pompierii au deslănțuit o muncă titanică, secondați de marinarii dela apărarea maritimă și de la serviciile de incendiu de la S.P.M și C.F.R.. Șalupa de incendiu a Direcțiunei portului a dat de asemenea un prețios concurs la locul sinistrului.

Cu toate acestea, întreaga încăpere de răsărit a elegentului pavilion a fost mistuită de flăcări. Au ars mobilele valoroase din interior, cari au fost aduse abia anul trecut la pavilion, cu ocazia ultimei vizite a M.S. Regina Maria la Constanța. O mulțime de obiecte de artă și lucruri casnice, veselă și draperii, au căzut de asemenea pradă incendiului. Mobilierul din celelalte încăperi a fost evacuat la timp și depozitat la loc sigur. După o oră și jumătate focul a fost localizat în întregime” („Dacia”, an XIV, nr. 14, 20 ianuarie 1927).

În perioada 1927-1928 Serviciul Porturilor Maritime s-a îngrijit de lucrările de refacere a Pavilionului, care au reprezentat, în fapt, proiectarea unei noi construcții, ce se păstrează în parte și astăzi, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu.

Arhitectul Victor Ștefănescu, SANIC, Fond Colegiul Arhitecților. Dosar personal nr. 2246, f. 1.

Odată reclădit și dotat cu noi amenajări, Cuibul Reginei de pe dig avea să-și reia, încă din vara anului 1927, funcția sa protocolară, fiind gazdă pentru Regina Maria, cât și pentru fiica sa, Ileana, venită să navigheze cu barca „Isprava” și fratele său, Nicolae, ofițer al Marinei Române.

În ultima parte a vieții ei, Regina Maria a mai vizitat, în două rânduri, Pavilionul Regal de pe dig: în 1933, când a venit să-și viziteze nepotul aflat într-o lungă convalescență după rujeolă, și în septembrie 1936, când a participat la Adunarea Uniunii Femeilor Române, ținută la Cazinoul Comunal.

Regina Maria pe terasa Cuibului Reginei, septembrie 1936, SANIC, Fond Casa Regală, Personale. Regina Maria, Activitate Literară-Memorii, dosar 198, f.133.

După 1930, „Cuibul Reginei” a continuat să fie folosit de Carol al II-lea și de Marele Voievod Mihai, mai ales cu ocazia Serbărilor Mării, la care participau anual, deoarece Marina română s-a bucurat de o atenție specială din partea familiei regale.

Regele Carol al II-lea și principele Mihai pe terasa Cuibului Reginei din Portul Constanța, SANIC, Documente Fotografice, Format I, BU-FD-01073-1-00376-14.

Izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist la finele acestuia aveau să determine schimbarea definitivă a destinației acestei reședințe regale. După ce o perioadă a funcționat ca simplu loc de depozitare, Pavilionul Regal din Portul Constanța a găzduită trupe sovietice, aici fiind instalată o unitate sovietică de observare a navigației.

După abdicarea forțată a Regelui Mihai și proclamarea republicii, toate bunurile Casei Regale au fost trecute în patrimoniul statului, iar la începutul anului 1948 un ordin al Inspectoratului General Administrativ cerea Primăriei Constanța să împiedice „distrugerea sau înstrăinarea bunurilor imobile și mobile ce au aparținut lui Mihai și membrilor fostei familii domnitoare” și să asigure paza lor „independent de faptul că aceste bunuri sunt administrate de altcineva decât de municipiu” (SJANC, Fond Primăria Constanța, dosar 2/1948).

Ulterior, în spiritul „luptei de clasă” propovăduite de comuniști, tot ceea ce era legat de familia regală a fost distrus, jefuit de semnificația sa primară sau distorsionat în memoria colectivă. În parte s-a reușit acest lucru și cu Pavilionul Regal de pe dig, devalizat de mobila ce a fost trecută „în dotarea personalului”, în vreme ce o altă parte a mobilierului a fost dispersată pe alte căi. În 1963, pe fondul lucrărilor de extindere a Portului Constanța, una dintre primele clădiri vizate de demolări a fost Pavilionul Regal, care deși parțial demolată, a rămas totuși în picioare, suferind modificări esențiale: parterul a fost închis cu zidărie de cărămidă și piatră brută, camerele de la etaj de pe fațadă au fost demolate, fațadele de Est și Nord ale clădirii au fost închise cu pereți drepți și cenușii, iar interiorul a fost compartimentat pentru a deservi pentru birouri. Deși mutilată, clădirea a fost în cele din urmă salvată prin transformarea ei în clădire administrativă, situație ce avea să se mențină până după 1990.

În anul 1992 Administrația Portului Constanța a avut inițiativa realizării unui amplu proiect ce urmărea transformarea vechii clădiri a Pavilionului Regal în Muzeu al Portului Constanța, inaugurare fiind oficiată la 16 octombrie 1996.

În anii care au trecut, Muzeul Portului a primit vizita a mii de vizitatori, persoane oficiale, delegații din diferite porturi ale lumii, dar și simpli turiști români sau străini și, bineînțeles, localnici. Una dintre cele mai emoționante vizite – avea să mărturisească custodele muzeului, dl. George Varsami – a fost cea a fostului Rege Mihai I, în 1998, prilej cu care Majestatea Sa a retrăit cu nostalgie clipele petrecute aici în copilărie și adolescență. Funcționând și astăzi ca muzeu, fostul Pavilion Regal de pe digul Constanței stă mărturie peste timp a faptului că regimurile politice vremelnice pot încerca uneori să ascundă sau să falsifice adevărul istoric, însă istoria oferă tuturor o șansă de a-și recupera simboluri comunitare, așa cum s-a întâmplat cu micul Cuib al celor două Regine.

Informații preluate prin Delia Cornea, Reședințele Regale de la Marea Neagră. Casele de vis ale Reginelor României, Editura Cetatea de Scaun, Constanța, 2021.

Pavilionul Regal, SANIC, Colecția Documente Fotografice, Cotă BU-FD-01073-5-00291
VEZI ARHIVA