După producerea restaurației carliste, conform înțelegerii încheiate cu fostul său soț, Regele Carol al II-lea, Principesa Elena a dispus vânzarea Palatului de la Mamaia către Armată, cu banii primiți achiziționându-și la Florența o mică vilă, pe care a numit-o vila „Sparta”.
În paralel, în toamna anului 1931 Regina Maria a hotărât strămutarea la București a unor piese de mobilier de la vila Cara Dalga, iar în primăvara anului următor s-au încheiat şi actele ce asigurau despăgubirea financiară a Reginei Maria, și acest imobil fiind trecut în patrimoniul Ministerului Armatei, Direcţia Aviaţie.
În urma actelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 1932, Palatul de la Mamaia și vila Reginei – Cara Dalga, au intra în posesia Flotei de Hidroaviaţie de la Mamaia, fiind transformate în casă de odihnă şi respectiv club pentru aviatori şi familiile lor. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fosta reședință regală s-a aflat la dispoziția ofițerilor sovietici, care, atunci când au părăsit-o, au furat tot ce se putea fura, producând numeroase deteriorări.
Informația este confirmată de unul dintre cei mai credibil martori – principesa Ileana, arhiducesă de Austria, care s-a reîntors în Constanța în vara anului 1947, prilej cu care consemna cu amărăciune: „Am făcut o vizită pe minunata plajă de la Mamaia, pe care părinții mei construiseră o vilă frumoasă în stil italian. Acolo, pe când eram tânără, am organizat de câteva ori petreceri în zilele de 15 august, Ziua Marinei la noi. Prima dată nu am putut găsi locul, atâtea case apăruseră în jurul ei. Toate erau în ruină și, pe când umblam printre ele, am recunoscut deodată vila după forma ei. Și ea era tot o ruină. Sârmele și conductele fuseseră smulse din pereți, șemineele erau sparte în bucăți și din podelele pe care altădată pășeam ușor în timp ce dansam, creșteau acuma buruieni. De ce încercasem să mă întorc înapoi? m-am gândit. Cât de triste sunt imaginile pe care copiii le vor duce cu ei din aceste locuri, care au fost odată pline de verdeață și atât de frumoase. Viziunea mea despre ceea ce fusese acolo nu era destul de puternică pentru a le-o transmite mai departe lor. Nu ar trebui niciodată să încercăm să vizităm trecutul” ( Ileana, Principesă de România, Arhiducesă de Austria, Trăiesc din nou, Editura Humanitas, București, 1999).
Cândva la finalul anilor ’50 edificiul primește o nouă destinație – de data aceasta casă de odihnă pentru oamenii muncii, această transformare producându-se într-un context mai larg, de sistematizare și modernizare a stațiunii Mamaia. Într-un Ghid al Constanța și împrejurimile sale, autorii volumului ofereau totuși informații discrete despre stare din epocă a palatului: „Mai departe, întâlnim «un castel», care până la abolirea monarhiei a fost reședință regală. Astăzi, renovat, castelul a devenit casă de odihnă. Aceasta are o înfățișare pitorească, cuprinzând în exterior elementele de construcție românească tradiționale: terase, cerdacuri și turnulețe care domină compoziția arhitecturală. Jocul plăcut al liniilor accentuează într-o oarecare măsură stilul românesc al epocii 1900-1930, atât cât proiectanții s-au priceput să-l folosească”. (Tiberiu Petrilă, Demetru Popescu, Marin Porumbescu, Constanța și împrejurimile ei, Editura Științifică, București, 1960).
După unele modificări suferite cândva în cursul anilor 1970-1971, fostul palat regal de la Mamaia, devenit Vila „Castel” Mamaia a fost transformat la finalul anilor ’70 în Club „Neckerman”, destinat exxlusiv turiștilor străini care urmau să fie aduși pe litoralul românesc prin această firmă. Clădirea a suferit numeroase modificări, fiind amenajat aici un adevărat complex turistic, dotat cu restaurant și terasă, o discotecă, o sală polivalentă (pentru conferințe sau proiecții film), având chiar amenajată și o grădiniță pentru copiii turiștilor. Autorii proiectului tehnic de modificare apreciau că încăsările estimate urmau a se ridica la suma considerabilă de 2.750.000 lei (pentru anul 1981), interesul autorităților locale fiind ca fostul palat regal din Mamaia să devină un rentabil punct turistic, destinat a contribui la atingerea planului valutar al stațiunii.
